Regiunea Târnava Mare din sud-estul Transilvaniei reprezintă o comoară rară în coroana turismului românesc. Zona este binecunoscută pentru bogăția patrimoniului natural și cultural existent aici, inclusiv cele mai întinse pajişti cu flori sălbatice care au rămas practic neschimbate de sute de ani în Europa depresionară - rezultatul agriculturii neintensive și a gospodăririi extraordinare a acestor comunități rurale. Toate aceste componente se reunesc într-un loc deosebit – Târnava Mare.
Istoria a lăsat o amprentă istorică bogată în regiune - mulțumită stabilirii sașilor și a ungurilor în Evul Mediu. Aceste două populații au adus stiluri arhitecturale distincte, biserici și conacuri impresionante în satele colonizate de aceștia. Amenințarea invaziilor popoarelor estice a rezultat în construirea bisericilor și cetăților fortificate din zonă, dintre care, cele din Viscri, Saschiz şi Biertan fac parte din patrimoniul mondial UNESCO.
Târnava Mare reprezintă un mozaic de sate tradiționale și biserici fortificate medievale neschimbate, păduri și pajiști înflorite întinse pe terase și coline domoale. Comunitățile rurale mici, puținele drumuri și supraviețuirea agriculturii neintensive, tradiționale, au ajutat la conservarea acestui peisaj de o bogăție naturală și culturală uimitoare. Pădurile de aici găzduiesc și azi specii de urși și lupi, iar iarba înaltă este locuită de prepelițe și cristeluri de câmp.
Peisajele de acest gen erau răspândite pe întregul continent european în trecut, dar acum au dispărut aproape în totalitate.
Istoria a lăsat o amprentă istorică bogată în regiune - mulțumită stabilirii sașilor și a ungurilor în Evul Mediu. Aceste două populații au adus stiluri arhitecturale distincte, biserici și conacuri impresionante în satele colonizate de aceștia. Amenințarea invaziilor popoarelor estice a rezultat în construirea bisericilor și cetăților fortificate din zonă, dintre care, cele din Viscri, Saschiz şi Biertan fac parte din patrimoniul mondial UNESCO.
Târnava Mare reprezintă un mozaic de sate tradiționale și biserici fortificate medievale neschimbate, păduri și pajiști înflorite întinse pe terase și coline domoale. Comunitățile rurale mici, puținele drumuri și supraviețuirea agriculturii neintensive, tradiționale, au ajutat la conservarea acestui peisaj de o bogăție naturală și culturală uimitoare. Pădurile de aici găzduiesc și azi specii de urși și lupi, iar iarba înaltă este locuită de prepelițe și cristeluri de câmp.
Peisajele de acest gen erau răspândite pe întregul continent european în trecut, dar acum au dispărut aproape în totalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu